Miros de mare in lungul gandurilor plutitoare,
Dansuri de val inspre tarmul imanent solitar
Si dinspre apusul auster brize mistuitoare
Ma invaluie pe infinitul drum al barcii
lovite de-un ghetar.
Cerul obscuritatii ascunde fulgere in nori
Cu transparente picaturi varsate
In ale sufletului melancolii ancorate
Peste potopul de funingine al barcilor
pierdute din zori.
Valurile se agita, inundand puntea
Iar prin ceata din priviri caut tulburata
Eternitatea,
Agatata de catargul putred – caducul
ce ma uita naufragiata.
Inspir sceptic din varf de catarg
Spre cerul intransigent in miez de razboi,
Dar lupta, izgonindu-ma-n larg;
Si caut pescarusi in timp ce apele absorb
bucati din barca, dar – paradoxal –
zaresc un corb. |