Nu ma lasa sa-mi pierd printre straini ,
Cararile si pasi-mi rataciti,
Adu-m-acasa-n crangul cu anini
Pe prispa casei, peintre cei iubiti.
Adu-ma! Ca de doru-mi se sfarseste,
Maicuta mea cu pleoape umezite
Privirea calda-i rataceste,
Pe potecute neumblate, serpuite.
Adu-ma pe-a mea sora s-o mangai,
Cu lacrimi de la crestet la picioare,
Ca dor de ea ma arde si copii,
-Mi-e dor de iarba din carare.
De frate dourl ma strapunge,
De satul cu poteci batatorite,
In piept cu foc inima-mi plange,
-Adu-ma de pe drumuri ratacite!
Adu-ma-n cuibusorul parintesc,
Sa-mi umplu sufletul de bucurie ,
Adu-ma pe pamantul stramosesc
Cu mana mea s-adun struguri din vie.
Si mana mamei s-o sarut ,
Sa fim uniti cu sora si cu fratii,
Pe tatal meu ca sa-l ajut
Si sa n-astepte mila de la altii.
|