Odata , omul si-a dorit
Sa-i vina Dumnezeu la masa,
Atunci , Prea Bunul i-a soptit
Ca va pranzii in a sa casa.
Cu mare grij-a pregatit
De bunatati ,ulcele pline
Si-n gandu-i era fericit,
Ca Domnul Sfant la masa-i vine.
Se framanta si astepta
De dimineata ,cand in poarta
Un prunc sarac ,umil cerea,
Cu el mancarea sa inparta.
Il alunga spunand ca n-are,
Iar pruncul intristat, se duse
In inima cu suparare
Si lacrimile-n pleoape-ascunse.
Spre pranz, apare-un cersetor
Sa ceara hrana si-ndurare,
Dar il alunga din pritvor
Vaitandu-se . Ca nici el n-are!
Spre seara un batran sarac,
In poarta-i bate rugator
-Fi bun, fa mila c-un colac!
Ca Domnu-ntoarce cu mult spor.
-Du-te batrane sanatos!
C-am treaba multa-s ocupat
In casa am gatit frumos,
C-am musafiri pe inserat.
Dar nimeni-poarta nu mai bate
S-asteapta omul necajit,
Sand singurel langa bucate
Si suparat ca n-a venit.
Dar vine Domnul si-l intreba :
-N-ai vrut sa-mparti cu mine masa ?
Cand tu erai cuprins de graba ,
Cu-alai de ingeri pazeam casa!
Si te grabeai cand in pritvor ,
Fu-i prunc si cersetor si mos,
Cerui smerit si rugator
Doar frimiturile din cos.
Stai omule si-adanc cuteaza!
Si despleteste vorbe-alese ,
Caci fapta buna lumineaza
Sa intelegi neintelese.
|