Venea incet mergand pe apa ,
Si m-am speriat si am strigat : minune !
El m-a privit cu ochii mari albastrii
Si mi-a raspuns incet :nu sunt ..
Minune nu e mersul meu pe apa ,
Ci mersul tau pe pamant!
Trecea incet si l-am rugat : mai stai !
Sa vina si altii sa-ti facem
Din piatra altare .
Neraspunzand nimic se-ndeparta ,
Facandu-si din apa , carare .
Si parca am auzit o soapta atunci : pagane !
Piatra filozofala de-ai avea ,
S-ar face aur tot ce ai atinge ,
Si poate atunci ai vedea ..
Nu aurul te-aduce la mine ,
Ci inima ta !
|