O, ce n-as da sa pot sa vad ,
Prin ochii mei ,
De cand eram de-o schioapa .
Aceasta lume .
Cu mintea aceasta insa sa o vad ,
Cu ochii aceia , albastrii , mari .
In zorii unor zile noi ,
SA vad ,
Aceeasi nebuneasca tinerete .
Sa rad , sa cant si sa ma joc ,
La fel ca-tunci ..
Doar fluturi colorati , poiene insorite
Si sufletul curat !
Dar oare ? Aceasta bucurie n-ar pali
Si framantarile de-acum , n-ar strecura
In mintea de copil atatea griji ?
Si zambetul , zambetu-acela .
Atuncea nu s-ar ofili ?
|