Magic.
Intr-o seara impins de un dor subit de frumos ,
M-am aplecat peste-un trandafir ros-aprins sa-l miros.
Intre petale trezit din somn , hirsut , furios,
Ma privea un spiridus , batran si barbos .
De ce ma privesti uimit , fiinta nauca , mi-a spus ,
Nu sunt nici iluzie , nici minune nu sunt,
Si ca si tine , am tot dreptul ,
Sa traiesc pe pamant !
Ba chiar pot sa spun ca lumea asta e a mea ,
Avand in vedere ca-s mai batran decat ea .
Fiinta nauca , magia a fost totdeauna ,
In jurul tau , in fata ta ,
Iar tu nu o vezi fiindca nu ai timp
Si fiindca nu crezi in ea.
Esti asa de-obosit si de satul de viata ,
Incat nici n-ai recunoaste o zana , de ti-ar iesi in fata !
Bunicii si strabunicii tai ne priveau cu drag ,
Seara de seara , strachinuta cu lapte, o gaseam in prag .
Iar noi in schimb le pazeam visele si viata ,
Cu fluturi si flori ii iintampinam dimineata..
De atunci au pierit rand pe rand strabunii ,
Iar acum ne mai vad doar copiii si nebunii !
Asa ca te du , fiinta nauca , nu ai cum sa ma vezi ,
Probabil ca si acum esti in somn si visezi !
|