Nu fii deosebit , prieten drag !
Te vei simti lasat pe dinafara ,
Ca Prometeul tintuit pe stanca ,
Sau Minotaurul in grota lui adanca ,
Vei fi ostracizat , si-o sa te doara !
Vorbeste limba lor , chiar de-i amara ,
Si fii ca ei ,
Chiar daca-n jos te trag !
Prieten drag , singuratatea-i chinul ,
Ce iti transforma viata in osanda ,
Otet iti pare chiar de-i dulce vinul ,
Tot ce-ti ramane spre sfarsit e pana ,
Ca un toiag ,
In mana tremuranda !
Nu fii deosebit prieten drag !
Tu o sa scrii si lumea-o sa citesca .
Si poate laudele-or sa-ti prisoseasca ,
Dar vei fi trist de-oadaia e pustie ,
Necazurile si amaru-oricine stie ,
De singur esti ,
Ca plumbu-n jos te trag !
|