Magda Carneci
Nastere: 1 ianuarie 1956 in Garleni, Bacau
Deces:
Fiica poetului Radu Carneci, cunoscuta un timp sub pseudonimul literar Magdalena Ghica, s-a nascut la 1 ianuarie 1956 in Garleni, Bacau.
A terminat scoala generala in Bacau, apoi a continuat studiile liceale la Bacau si Bucuresti (Liceul "N. N. Tonitza). intre 1974 si 1979 urmeaza cursurile Facultatii de Istoria si Teoria Artei din cadrul Institutului "Nicolae Grigorescu din Capitala, facand apoi doi ani de specializare postuniversitara.
Din 1991 este doctorand la "Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris, cu doctoratul in istoria artei sustinut in 1996. A debutat in noiembrie 1975 cu o pagina de poeme in "Romania literara. Dupa absolvirea facultatii a fost un timp muzeograf la Muzeul National de Arta, apoi, intre 198l-1990, cercetator stiintific la Institutul de Istoria Artei din Bucuresti. in 1990 este, pentru un timp, director al Departamentului Arte Vizuale in Ministerul Culturii condus de Andrei Plesu. intre 1990 si 1992 ocupa functia de directoare a Institutului de Istoria Artei; din 1993 este presedinta Grupului pentru Dialog Social. Scrie eseuri, editeaza carti cu profil cultural si de arta, este traducatoare, se manifesta in forme publicistice variate.
Aparitie singulara in peisajul liric al generatiei sale, Magda Carneci are obsesia totalului, a perfectului, a rotundului; un model totalizant, care sa poata intruni toate directiile, tendintele, formele de manifestare, temporal si spatial. intr-un text teoretic programatic propune "o formula sincretica bazata pe ratiunea polimorfului si a contradictoriului, (,..) care valorifica experimentalismul modernist si nostalgiile retrospective ale traditionalismului, coincidenta contrariilor - dupa cum sintetizeaza criticul literar Eugen Simion. Unui asemenea program teoretic poeta ii raspunde printr-un text conceptual, in care evenimentul autobiografic nu are loc (sau este subiacent), realitatea patrunde aparent incolora, iar conceptul se intalneste uneori cu ludicul in imaginarea derizoriului. Poeta se detaseaza in cadrul generatiei sale "prin aceasta dorinta de asceza in lumea conceptelor (Eugen Simion). Ultimul volum al sau, remarcabil in contextul liric actual, cu titlul anticipat de creatia poetica anterioara, vine sa continue constructia modelului totalizant dorit depoeta. "Haosmosul, o "nemarginire in nemarginire, este construit de creatoare ca un paradis bulversat, ilogic in logica sa. Programatic si liric, poeta este in plin efort de construire. Criticul literar Marin Mincu vede, cu indreptatire, in Magda Carneci, " una din vocile autentice din cadrul generatiei sale, " interogandu-se grav asupra cailor de exprimare poetica.
Pentru a sugera o poietica proprie, Magda Carneci inventeaza sau adopta sintagma hipermateria, care s-ar putea traduce in cazul de fata cu o exacerbare a procesului de accelerare a particulelor din care se constituie existenta si lumea in coordonatele lor corporale, materiale triviale, abjecte. Dar ce, va intreba cineva, poeticile anterioare nu vizau acelasi deziderat? Posibil, insa acestea aveau ca obiectiv principal, implicit sau explicit, transcenderea "materiei" prin medierea tot atator retorici.Metoda Magdei Carneci nu-si transcende obiectul, sau in orice caz, nu acesta este imperativul poeziei de care se lasa tentata in Hipermateria (1980), ci incearca o apropiere concreta, palpabila, "hipermateriala" de real printr-un impact hiperlucid, traumatizant. "Poemul" nu are nimic transcendent in sine pentru ca a fost facut de o "fiinta" materiala cu o "ereditate-ncarcata" ("Prietene / care acum ma citesti / nu-ti fa iluzii, aminteste-ti tot timpul / ca sunt o fiinta asemeni cu tine / ma nasc, ma-nmultesc, pot gresi, mint adesea, exagerez, fabulez, nu ma slavi, n-are rost II Am cap, trunchi si membre, inceput si sfarsit, / o ereditate-ncarcata") si, in esenta, trebuie sa se stie ca emitentul de text se confunda cu receptorul intr-o simbioza viscerala: "Stau in tine. / Stau si vorbesc din pantecul tau. / Limba mea asteapta in tine. / Poate sunt tu, poate esti eu, / Poate acesta-i cuvantul / pe care haosul / de o eternitate / se screme, se chinuie, se abtine, / sa-1 rosteasca cu greu".
Desacralizarea mitului feminin decurge chiar din aplicarea preceptelor interioare ale acestei poietici hipermateriale; pentru a se institui, pentru a se "textualiza", audaleul incepe punand "in discutie", rastignind in primul rand chiar conditia feminitatii gracile impusa de o retorica falsa.
Volume de versuri:
Hipermateria, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
O tacere asurzitoare, Bucuresti, Editura Eminescu, 1985 (ambele publicate sub pseudonimul Magdalena Ghica);
Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Blitz. Instantaneu. Lenta developare a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
in lumina finala a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Haosmos a aparut in volumul cu acelasi titlu, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Un amfiteatru in Grecia a aparut in volumul Haosmos, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1992.
Citeste si:
|
|
