Te cunosc, femeie,
stiu bine mizeriile trupului tau de nimic "imperiu de aur" cumparat pe doi bani,
pamant batut de atatea picioare spalat
de atatea valuri de sange
de parca ai fi vrei Istorie ori
vreo patrie a tuturora. Tu esti asemeni vechii iluzii, oglinda,
semn obscen si simbolicpe toate obiectele, reclama pentru cosmetice si
pentru imaginea cosmosului, trupul gol si fragil in pesteri, in veceele publice,
in sistemele de idei pure si reci, un obiect de lux stralucitor si umil
expus in vitrinele universale ca o biblie a tuturora,
desfranat memento mori cu dragoste Nu ai chip, ai prea multa substanta, prea esti totul, nu esti nimic. Iti cunosc prea bine sanii, sexul, durerile,
dar la gunoi cu aceste certificate de pace la gunoi cu centurile de castitate, cu centurile de siguranta, cu fecioara Maria, si cu pudoarea,
nu mai ai ce ascunde, nu mai ai ce pazi
Un lujer gros de porumb poate creste oricand in orice pustiu din coapsele tale fierbinti
si puternice care pot salva lumea uterul tau
e un loc prea bun pentru intreg universul
Ce-ai zice atunci de-un "om nou"?
|