Intre jungla dintre picioare si
platoul pustiu de pe umeri se intinde
o distanta necunoscuta desi strabatuta de toti.
La fel cu aripa fierbinte prin tevile intortocheate
de sub pielea oraselor atat de stralucitoare, carcasa de nichel, sub care
nimeni n-ar banui ca se mai ascunde si altceva
decat vidul: intestinele, canalele, gropile de gunoi
Si
celelalte mecanisme subpamantene
care
intretin efervescenta materiei de parca
becurile de neon, soarele, astrele, meteoritii le-ar fi emanatii, cosmaruri de aur,
vorbe de duh schimbate cu infinitul.
Un foc bengal este creierul pentru trup,
o celula mai mare pusa sa vada sa apuce sa muste
iar apoi cunoscand teama
si celelalte iluminari sa moara subit
de prea multa fiinta. O ipoteza
este creierul pentru trup, o unealta, o arma
care cunoscand la nesfarsire dusmanul nu-si va cunoaste
in veci posesorul . . .
inchis calm in carcasa lui perfecta de nichel in subterane dezmaturi, apa fierbinte sub pielea lumii femele de unde numai cand pelicula cu istoria iluziei
se invecheste, se rupe sau se termina, catadicseste
sa iasa afara.
|