Stricata.
Putreda pana-n maduva oaselor
ca un ananas mult prea copt aruncat in mijlocul strazii
negre ale masinilor, si cei ascutiti ai femeilor,
gura nesfarsita si rea,
il ocolesc cauciucurile pantofii lati ai barbatilor multimea se bucura, o pandeste, musca, striveste,
mustele,
mustele vin, este, este,
perfectiunea e inutila, musteste de zeama, ca un tanar soldat ranit in maruntaie, sau ca o femeie
care naste tarziu, un monstru,
emana un miros dulceag de paradis si de hoit, de prea multa gandire, catre rigole, catre canale,
materia istovita de legile evolutiei sale, il lasase o umbra
|