Prietene
care acum ma citesti nu-ti fa iluzii,aminteste-ti tot timpul
ca sunt o fiinta asemeni cu tine ma nasc, ma-nmultesc, pot gresi,
mint adesea, exagerez, fabulez, nu ma slavi, n-are rost
Am cap, trunchi si membre, inceput si sfarsit,
o ereditate-ncarcata, bijuterii de familie, nebunie,
port podoabe, pene si blanuri,
care pot duce-n ispita, poate-s femeie,
un mecanism cu parghii si aripi, poate-s orice,
o masina de zbor, o masina de dragoste,
o masina de torturat
Vad numai
ceea ce tu ai crezut cateodata ca vezi
"stralucire si obscuritate",
o lunga tacere cu dinti care urla, lucrul cei mai absent cu putinta, coerenta contrariilor
o boala dureroasa, ca o biciuire a simturilor,
lasand urme de sange, si burta goala a plozilor, entropia, inca umezi, tavalita in praf.
Nu stiu sa mor, nu traiesc deplin niciodata. Nu ma slavi, poate sunt un biet lucru, o unealta murdara
pe masa.
Stau in tine.
Stau si vorbesc din pantecul tau.
Limba mea asteapta in tine.
Poate sunt tu, poate esti eu, Poate acesta-i cuvantul
pe care haosul de o eternitate
se screme, se chinuie, se abtine, sa-l rosteasca cu greu
|