S-apleaca primavara pe feresti. Cu parul tot numai zulufi de soare, Asa cum stai in umbra si zambesti. O fi crezut ca gura ta-i o floare.
Simti rasuflarea ei cu iz de ploi Si iarba cruda scanteind sub coasa? Sa nu te misti. Poate ca intra-n casa, Vom prinde-o! Sa ramana printre noi.
Ba nu, ca cine stie - vei fi in stare Mai mult decat pe mine s-o iubesti; Si-apoi imi face rau atata soare, Fii bun si lasa storul la feresti.
|