Astept ceva ce insa nu se-ntampla,
Nici eu nu stiu de-i bine sau e rau,
Dar sufletul se zbate si se umple,
De tot ce as vrea si inca nu-i al meu.
Sunt o lucire stinsa, intr-un imens ocean,
Imensitatea insa, nu ma inspaimanta,
Dorinta ce ma trage spre liman,
E vie, ascutita, ma framanta.
Si starea asta care tot persista,
Ma chinuie si-ncerc sa ma dezleg,
Ce pot sa fac sa fiu mai fericita ?
Ma descompun, incet apoi ma reculeg.
Ma risipesc in lucruri ne-nsemnate,
Uit sa traiesc si asta cel mai mult ma doare,
Ma irosesc, cand timpul, gongul bate,
Si sufletul se-nchide ca o floare.
Zi dupa zi incerc a intelege,
Cum pot schimba si da un sens trairii,
Ce dar ascuns as vrea, de as putea alege,
Spre ai venii de hac dezamagirii.
|