De poti cumva a intelege
Ca drumu-i lung si-ntortocheat,
Ca orice-n lume, are-o lege
Si calea este de urcat.
De poti patrunde cu privirea,
Misterul dintr-un rasarit,
Cand soarele ne da trezirea,
Ne mangaie de bun venit.
De poti simti c-o mangaire,
Caldura florii imbobocite,
Suvoiul ploii din privire,
Ce-adapa guri neostoite.
De poti uita ce-a fost durerea,
Si lacrima de pe-a ta geana,
Nemarginirea si frustarea
Ca inca-ti sangereaza o rana.
De poti iubi fara de teama
Ca mai tarziu vei suferii,
Ca timpul iti va cere vama,
Daca prea mult vei poposii.
De poti intoarce spre lumina,
Mintea ce zace in minciuna,
Si s-o acoperi, cu suspine,
Sa n-o striveasca o furtuna.
De poti privii spre mai departe
Chiar de trecutul te apasa,
De poti spera ca nu-i desarte
Sa stai cu dorul la o masa.
De toate astea, poti a face
Cu usurinta-n asta lume,
Te bucura de a ta pace
De toate lucrurile bune.
|