Ce dulce si placuta alinare,
Sa sezi in umbra storurilor trase,
Caldura sa te invaluie in boare
Si sa nu simti priviri, spre tine-ntoarse.
E liniste, doar gandul meu se-aude,
Refren subtil ce-mi mangaie auzul,
Dorinti mai vechi apar de ori si unde,
Si unbra incet se lasa, e apusul.
E liniste la mine si e bine,
Dar cati ar vrea si sigur nu au parte,
Napastuiti de soarta si uitati de lume
Nu au de-ales desii privesc departe.
E casa mea izvor de liniste si pace,
Magnet ce-atrage binele din seva,
Mi-e dor de ea si cand ii sunt aproape,
As vrea sa plec dar totusi m-as intoarce.
|