Orasul meu ,
Pierdut, putin cate putin,
Cu strazi pustii si tot mai multe gropi,
Cu blocuri triste asteptand un nou scrutin,
Sa le picteze pe fatada niste ochi.
Orasul meu,
Cu petrolisti nostalgici
Cu tineri liceeni far de speranta,
Cu caini la colt de strada paznici
Si cu prea multi batrani cu trista fata.
Orasul meu,
Cu prea putine flori
Si prea putine zambete-n priviri,
Prea mult uitat si obosit de asteptari,
Tu tot mai speri ca poate reinvii.
Orasul meu ,
Cu viata tremuranda,
In care carciuma e centru cultural,
Si scoala, cand mult ploua se inunda
Lasand copiii far de vise in ghiozdan.
Orasul meu,
Cu oameni tot mai rari,
Fara speranta si fara de servici,
Cu bani putini dar cu dorinte mari,
Si vise de mai bine pentru pici.
Orasul meu,
Te vad murind incet,
Farama dintr-o tara bolnava, fara leac,
Pierdut putin, cate putin, fara de scancet,
Poate sortit ca sa te vindeci in alt veac.
|