De propria-i invartosare se izbise murdarul,
ca un amnar de cremenea lui
cu iasca lui - galca
subtil murdarului,
iasca fudula arderii se degraba un chip chipos:
buze, ochi, frunte -
buzele pareau sa spuna ceva,
ochii pareau sa spuna ceva,
fruntea se varsta cu talc pana-n tample,
varstarile se-nfuiorau aratatoare pereche,
aratatoarele aratau fiecare tampla lui -
murdarul cugetator!,
incendiul murdarului in pometi
semnaliza cu murdar mari palalai
labartare murdarului
policolor.
Ca omul
refuzului scurt de paine si apa
cand trage el - scurt - linie dedesubt,
colorile refuzau lumina,
lumina le privea cu omeneasca nemangaiere,
colorile voiau sa moara, sa moara
si moartea nu voia
voia lor.
|