Sub largul luminis de seara, pe lacul cu palori de ceara zbura cocorul ametit ; cu pene lungi si tremurate,
vislea nevolnic pe-nserate scotind un tipat ascutit.
Si soarele-i ardea pe rana, topind din fiecare pana o boaba calda de rubin : iar lacul, copiind pe ape bataile de-aripa schioape, ii inmiia cumplitul chin.
Picau din gusa lui rozalba pe iacul vioriu de nalba insingeratii fulgi de nea. Zadarnic, nu-l puteau patrunde si apa nu-i stia raspunde, caci lacul neclintit dormea.
Ultimul tipat pe-nnoptate
rupea taria-n jumatate
ca o lumina de stilet;
dar de sub putreda lui visla
crestea-ntunericul de pisla
si-l gituia, - incet.
|