Ca vulturul roteste peste-abise, Taind stapanitoare cercuri rare in apele tariei, - ce mirare? Doar s-a nascut cu-aripile deschise,
Purtand in panza lor comori de vise; Si de se-ntoarce-acasa plin de zare, Din ciocu-i pica paiele solare Sau fulgerele tarilor promise.
De mii de ori mai vrednica e rata. inchisa-n malul baltii toata viata Prin gratii lungi de trestii simte cerul;
Pe-aripi de huma trudnic se ridica, Fosneste-n stuf, izbeste-n gol si pica, C-un tipat omenesc jicnind eterul.
|