Iti multumesc.
Iti multumesc ca mi-ai calcat in prag
Cu ochii luminati de-atata drag;
Ca mi-a sunat aromitor prin casa
Nebanuitul fosnet de matasa;
C-a tresarit podeaua mea de scanduri
Sub pasul mic, tulburator de ganduri.
Si-ti multumesc
C-ai rupt cu-o vorba trudnica tacere
Ce-mi zace cuibarita prin unghere;
C-ai destramat navoade de paianjen
Cu degete tremuratoare
Si n-ai calcat, nestiutoare. Peste suflet
Iti multumesc ca te-ai plecat
Pe uma mea adanca,
(Asa cum te-ai pleca de pe o stanca
Pe-un ochi de lac);
C-ai oglindit in neagra-i stralucire
Icoana ta fluida si subtire;
Si te-ai infiorat de-o presimtire
Ca-n urna mea
Lumina ca o lacrima dormea.
O! rasul tau sovaitor,
Frematator ca niste-aripi de randunele,
Si-acum rasuna-n fundul urnei mele,
Cutremurand launtrul ei sonor.
Iti multumesc ca-o inima zglobie S-a aciuit la vatra mea pustie; Ca mana ta straina A dat iar glas vartelnitii strabune; Ca scormonind prin vatra in ruina, Ai speriat din cantec greierusii; Si ca ai scos din inima cenusii
Farama de carbune; -
Farama mea de jar curat,
Pe care ai luat-o
Si-ai jucat-o
In podul palmei tale;
Farama-n care ai suflat
Pan' ce obrazul tau s-a-mbujorat
Si pana ce, deodata,
Insufletitul sambur de lumina
A scaparat stelute de polei,
S-a-mprastiat in jerba de scantei,
Si-a izbucnit in flacara divina.
|