Aseara, ca in vremi de-odinioara, cum depanam al amintirii fir, .
ce mi-a venit: Sa-ti duc un trandafir ; dar m-am oprit la geam ca-ntiia oara.
Te-am revazut ; minuta ta usoara se legana cu tremur pe clavir si te pierdeai in note de delir, simtind cum trupul tot ti se-nfioara.
Dar n-am voit sa-ti tulbur fericirea,
am-nabusit in mine amintirea ;
apoi incet m-am dus, m-am dus, m-am dus.
Si ma simteam mai bun. Ploua alene si nu stiu de plingeam pornind in sus, sau daca
ploaia ma lovea pe gene.
|