Aseara, stind cu pleoapele inchise, de ochii tai imi aduceam aminte : tacerea se-mbata de soapte sfinte ; parfumul tau in juru-mi se topise.
Cum incercam sa string atitea vise, intreaga-mi rasarisesi dinainte : stateai la geam si fruntea ta fierbinte cu sticla racoroasa se infratise.
Priveai in cer cum norii desi se-aduna si-si flutura naframa peste luna, invaluind icoana-i zimbitoare.
Dar, presimtind ca miine o sa ploua, din ochiul tau indragostit de soare ai picurat un diamant de roua.
|