Casuta din fundul aleii ce moare asa e de trista cind tremura in soare ; ferestrele-n seara sint rosi-aurii, odaile toate pustii.
Batrinul se-ndeamna pe-aleea batrina ; si pasii lui lenesi se-nseamna-n tarina : si-n linistea moale, in aerul ud, doar pasii batrini se aud.
Se-opreste pe treapta de piatra a scarii : o clipa se-mbata de roza-nserarii; clipeste batrinul din ochii-i batrini si scirtiie usa-n titini.
Un geam se aprinde : perdeaua se lasa ; si totusi, e-atita-ntuneric in casa, de parca pluteste in visu-i nespus ceva de demult, ce-a apus.
Si pilpiie geamul si pilpiie-n soapte ; si geamul mai pilpiie-n miezul de noapte Si-n jurul casutei, cu glas de mormint, cad frunzele reci la pamint.
|