Tirziu, tirziu pornesc pribeag pe strada si tainuiesc cu umbra mea-mpreuna ; ascult cum ritmic pasii mei rasuna ; de prin salcimi prind florile sa cada.
Si ning mereu pe fruntea mea, gramada s-anina-n par, ma scalda, ma-ncununa ; tresare-n mine inima nebuna : imi amintesc o tainica balada.
O mandolina cinta vechi romante vibreaza in vazduh atitea vise, atit balsam, atitea noi sperante.
Si cum strabat orasul in nestire tot numarind ferestrele deschise, in noapte e-un preludiu de iubire.
|