Niciodata n-a fost primavara mai aproape
decat in dimineata asta de ianuarie
cand intaia si a doua si ultima zapada s-au topit
iar cerul coborat, tot numai valuri cenusii de nepatruns,
si-a luat trena in brate dezvaluindu-si zestrea de nori marunti,
si alearga pe-ntinsul adineaori de plumb,
sa-ntampine un posibil soare.
Harnic, pamantul rostuieste in tacere viata razbatatoare
si totul te-alunga pe strazi cutezator, nesocotit si ametit
ca de-o licoare ilegala.
|