cand umbra aceea coplesitoare
ma scapa din gheare
(sau eu ii uit
fata mancata de aura)
trebuie sa recunosc
lipsa mea de putere:
merg de-a busilea,
frica mi-e si de chipurile
desenate de mine insami
pe perei;
hei, strig, hei, raspunde inabusit ecoul sub coaste, si atunci stiu ca acolo
e o simpla legatura de oase, o bulboana
mestecandu-si tacerile
si contemplandu-le cum copiii
guma scoasa din gura
* * *
si langa el trupul palpitand al cuvantului
- reflexul
inca nenascutei picaturi de sange in irisul fierbinte. poem despre dragoste
I
in cada de baie
o frunza; dintr-un noiembrie
cat un ochi de geam.
din odaie-n odaie imi strang umerii in palme, praf de pusca umed gandul in carcasa creierului.
dragostea - coloana vertebrala, ascult viermele urcand
|