Frumusetea asta de revolta, construita cu grija
- si ultimul tramvai, la marginea cartierului Azi nu mai intrebi.
Ai intotdeauna raspunsuri:
- Era o casa acolo, la marginea cartierului.
O casa in care ceasornicele se potriveau singure, dupa micile revolutii ale zilei: scuiatul de dimineata, dusul, ziarele, cafeaua proasta, aniversarile cuminti
de peste an (si azi iti mai tulbura noptile 17 februarie 1980) si mai ales comunitatea aceea rara de principii!
si reguli! Nici nu stii cand ai devenit peste noapte o calugarita schioapa si foarte schioapa Acum ai vrea sa scrii toate astea si utopiile (cainii tai de casa) ti se preling printre degete ca niste tigari aprinse. Nu te mai intereseaza cat de exacta ar putea fi
descrierea. Cat de frumoasa. Cat de umana.
- Un fel de campionat mondial de popice, iti spui. Un fel de campionat mondial.
Victorios,
vanatorul isi adora vanatul.
Prabusita,
victima il priveste cu iubire, se spune.
Descarnata,
poezia iti seamana din ce in ce mai mult.
Sigura de tine, in noaptea asta, la marginea cartierului, ai putea sa pierzi cu adevarat tramvaiul
|