Un razboi de o suta de ani
la intretaierea drumurilor comerciale,
- stiam ce ma asteapta ! Iata-ma deci
rotind usox masinaria privirii bolnave
spre intortocheatele sunete
ce imi desavarsesc graiul celest.
Sa povestesc oare despre inutilitatea rememorarii
in cumplita tinerete de mijloc a faptelor ?
Sau (mai bine) despre drumul meu insingurat
prin pacla albicioasa a elementelor
dintr-o dimineata de iarna ?
Sa opresc fictiunea aici,
pe treptele castelului de apa
dintre cele doua razboaie
crenelat ca o memorie previzibila
si duios, aidoma ei ?
Sau (mai bine) sa pornesc masinaria privirii
in catacombele contemporane
spre spaima si freamatul celor care ma citesc ?
Dar vine ochiul glumet si ma bate pe umar :
"Dulceata, aidoma tie s-au mai vazut !"
Mai bine asa,
ingrijindu-ma de insamantarile celeste
din preajma castelului de apa
crenelat si duios
ca toate crimele de pe steaguri
|