Copilul asta, spun parintii
imbatraneste ca broasca testoasa.
Ascultati!
Acum isi freaca spinarea de talpa casei;
acum se rostogoleste cu precizie in baltoaca si cat de curand ii vom simti botisorul umed strecurat
la piept.
I.
Femeia isi contempla tineretea. A deschis dulapurile;
a spart oglinzile;
o hotarat de una singura.
II.
in disperarea unei dimineti imi lovesc usor degetele de sticla ferestrei.
Nu mai astept venirea iernii in acest an.
Cantecele mi-au inverzit auzul; nu mai astept, imi privesc de aproape nebunia
si cobor cat pot de repede in gradinile parasite.
Palida, ma asez pe locul unde am fost vazuta
femeie plangand Asta ar trebui acum!
Sa-mi amintesc sub o masca.
III.
EI ma privea dintr-o piele care de mult nu mai era
a lui. Eu ii intindeam paharul
si imi potriveam parul, rochia, pantoful. El avea 22 de ani. Eu 23. Ne-am cumparat o insula
in Antile.
IV.
Lovesc cu sete gura frumoasa a echilibrului! Si nebunii ar plange treziti din copilaria lor
cu un astfel de cantec! Dar nimic nu i se mai poate intampla
celui care isi cunoaste pe de rost numarul
degetelor, cantecele, spaimele, capcanele, umilintele, cantecele
V.
Peste plansul sacadat al noptii cel mai de sus a cazut capul meu. Nici tu nu esti curat, nici tu nu esti, imi strigau.
Priveam inapoi: amintirea umeda a salii de disectie imi invada narile.
- Cel mai de sus a cazut capul meu.
VI.
in disperarea unei dimineti imi vars cu pofta nebunia. Pe oasele din ce in ce mai subtiri
un ins feroce isi lustruieste cu indiferenta
unghiile Nu, nu mai astept venirea iernii in acest an.
Atat ma iubesc, cum stau de cuminte si dulce
intr-o baltoaca de cuvinte
|