intr-o dimineata,
sa te trezesti in brate cu o realitate doldora,
- ca productia de otel pe cap de locuitor! Sa o mangai usor pe crestet.
Sa-i spui vorbe de dragoste.
Sa-i rupi (din iubire) un deget.
Ehei, cum incep personajele sa existe!
in vagonul nr. 11
viata ta se lipeste strans de geamurile murdare
- si isi cheama in ajutor rudele si prietenii, pisica si cainele,
zapada de anul trecut si mataniile
O realitate doldora,
care incepe si sfarseste intr-o gara de campie,
unde oamenii urati si negriciosi te privesc cu ciuda, pentru ca ai studii
si esti trasnita si suie Asa, tavalita in trenciul tau alb,
pari un spion industrial,
caruia i-au scos cu forcepsul melancolia (si frica lui de mamica!) Nu, de ce sa versi! Uite, pe iubitul acesta nou,
il vei parasi la fel de sarac si cu parul alb. Nu, de ce sa musti!
Pisica si cainele? Zapada de anul trecut si mataniile? Sobolanii decenti ai oraselor? Vorbe. Povesteste-le mai departe copiilor. "Cei trei muschetari'* si mai ales nu uita sa le spui ca nici unul nu scapa. Ei doar se prefac.
|