intr-o zi,
tanarul prozator nc-a descris o provincie imposibila.
Plina de entuziasm, prietenii toti au plecat
intr-acolo.
Si ei ce nebuni! Si ei ce nebuni, imi spuneam
inainte de-a ma ascunde in lada de zestre.
de aici nu-mi mai amintesc nimic.
Privesc decaderea familiei
si scot tipete mici pentru posteritate.
Ehei, viclenia cantaretului orb!
Cand iti intinde o mana
ai putea lumina o suta de ani, in plina iarna
a spiritului.
Ehei.
|