Marin Mincu
Nastere: 28 august 1944 in Slatina
Deces: 4 decembrie 2009, București
S-a nascut la 28 august 1944 in Slatina.
A absolvit Liceul "Radu Greceanu din orasul natal (1962), apoi Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti, in 1967.
A debutat in critica literara in 1964 in paginile "Gazetei literare, iar ca poet in revista "Amfiteatru in 1966. Urmeaza cariera universitara la Facultatea de Filologie din Constanta. isi ia doctoratul in litere la Bucuresti, in 1971.
O perioada de patru ani (1974-1978) este lector la Universitatea din Torino. Actualmente este profesor asociat la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Florenta, membru in Comitetul european de redactie al revistei "Nuova Rivista Europea din Milano. Este deopotriva critic literar, eseist, editor, traducator si romancier. Una din culegerile selective din poezia sa, tradusa in limba italiana ("INAGGUATO, a cura e con unaglossa di Alfredo Giuliani con una nota di Mario Luizi), a aparut la Milano.
O antologie a poetilor tineri romani, "Nuovi poeti romeni, a cura di Mario Cugno e Marin Mincu, a aparut la Vallecchi Editore. A scris in limba italiana romanul Il diario di Dracula, care a fost distins cu "Premia Nazionale di Narrativa din Bergamo, in 1993- in 1989 i se decernase Premio Internazionale "Eugenio Montale, iar in 1992 Premio letterario "Carlo Betocchi. Alte numeroase lucrari il inscriu pe Marin Mincu in linia celor mai valorosi critici literari contemporani, preocupat indeosebi de fenomenul literar actual, si ca un italienist de certa si fireasca recunoastere internationala.
Neputandu-ma obiectiva critic fata de propria-mi poezie, recurg la comentariul lui Stefan Augustin Doinas, intitulat Poetul / producator de text: «Faptul ca - spre deosebire de alti confrati - Marin Mincu si-a alcatuit volumul Prada realului (Cartea Romaneasca, 1985) exclusiv din texte de dupa 1980 pare sa indice o preferinta - sau un interes momentan - fata de ultima sa productie lirica, socotind-o in stare sa-i asigure, prin omogenitate, un profil destul de personal, ca sa nu mai aiba nevoie de varietatea pe care i-ar fi oferit-o cartile anterioare.
Activitatea, diversificata si cu totul remarcabila, nu l-a indepartat de poezie, desi s~a impus in critica literara inca de la debutul sau din 1964. Evolutia in poezie isi gaseste, dupa parerea criticilor literari, punctul de plecare in lirica blagiana, cu aceleasi obsesii ale absolutului, cu nostalgia originilor si aplecarea catre axialitatea arhetipala autohtona. Cu timpul, autorul se indreapta catre o critica (si o poezie) de tip textualizant, in care locul esential il ocupa semnul lingvistic si masura in care acesta, prin dimensiunile sale semantice (si implicit pragmatice) poate trece in valori ectosemantice. Poetul nu mai crede acum, dupa afirmatia criticului literar Laurentiu IJlici, "in inspiratie si in surprizele spontaneitatii, ci "isi face poezia, dar mascheaza acest lucru, lasandu-ne sa credem, ba chiar obligandu-ne prin explicitare, ca poezia se scrie singura: asa numita autoscriere a poemului e textualizare, adica moarte si resuscitare intr-o ordine specifica textului. Poezia astfel scrisa este aparent golita de fiorul liric si tot aparent exclude latura (minora) de orfevrerie a textului. Ea, dupa aprecierea criticului citat, nu mai promite decat "o emotie textuala, comparabila cu aceea pe care am avea-o in fata celebrului sfinx daca el ar clipi. Neuitand sa-l consideram, cu indreptatire, pe Marin Mincu un poet reprezentativ al generatiei sale, trebuie sa remarcam ca poezia a avut dintotdeauna cititori si cunoscatori (sferele sunt doar secante), dar mai ales poezia moderna- ca si in cazul de fata- implica cititori cunoscatori.
Marin Mincu si-a asezat poemul liminar O stare permanenta ca un blazon pe poarta unui domeniu seniorial. inainte de a investiga, in extensie, teritoriul liric al cartii, ma voi opri asupra acestui poem emblematic, incercand sa surprind in campul lui heraldic insemnele distinctive ale intregii productii de text pe care o reprezinta. Vorbind in chiar codul autorului, acest poem ni se prezinta ca o proba de volum.
Volume de versuri:
Cumpana, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Calea robilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Eterica noapte, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Vaile vegherii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1974;
Discurs impotriva mortii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977;
Prada realului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Proba de gimnastica, Bucuresti, Editura Albatros, 1982;
Prada realului, editie selectiva in colectia "Hyperion, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1985;
Despre fragilitatea vietii, Bucuresti, Editura Albatros, 1987.
Fals tratat despre miel, 9 a aparut in volumul Prada realului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980.
Proba cu scrisori a aparut in volumul Proba de gimnastica, Bucuresti, Editura Albatros, 1982.
Asteptarea, 6 a aparut in volumul Despre fragilitatea vietii, Bucuresti, Editura Albatros, 1987. Dupa notatia autorului de la sfarsitul volumului, este un fragment din poemul intoarcerea lui Agamemnon, apartinand anilor 1973-1974.
REFERINTE
"Teribila criza marturisita de Marin Mincu e aceea a spiritului degradat in materialitate, incapabil sa-si regaseasca paradisul primordial. () Cumpana atesta prezenta lirica a inca unui poet original tocmai prin spaima sa de ancestral, de materialitate, de «umbletul strain» al unor fantome ce asediaza spiritul.
STEFAN AUGUSTIN. DOINAS
"Un elegiac frust, neorganizat, neomogen chiar, dar cu o vibratie
instinctiva - acesta e tinarul poet si critic Marin Mincu. () Dezmintind inca o data pe cei ce vad in fiinta criticului un refuzat al ingenuitatii, al uitarii de sine in care poate inflori lirismul, autorul volumului Calea robilor surprinde prin caracterul plasmatic, nesanctionat pe deplin de constiinta, al versurilor sale, care au adesea aspectul unor acte piihiatice.
GHEORGHE GRIGURCU
"Idealul poetului e lirismul apasator, obscur (ca luminozitatea, baroc, de tinuta, mai bine zis de iluzie metafizica. Poetul opereaza exclusiv cu atribute negative, sugerind inghetul, fragmema-ritatea, absenta, intunericul, plinsul, izolarea, moartea. Pozitia sa existentiala e a unui dezradacinat orgolios, navigind solitar in apele unei incertitudini esentiale.
LAURENTIU ULICI
Citeste si:
|
|
