Lupii venisera in sat nechemati si calmi, Impartisera satul dupa familii si rudele mai apropiate. Cu ochii sfiriind de foame jacuira intii vitele mari Adormind de oboseala mincatului pe ciolanele lor.
Se trezira la trimbita burtii cu puteri noi.
Acum detera iama printre rimatoare si oi,
Si apropiati de case lingeau geamurile cu liniste,
Oamenii privindu-i lupeste se strimbara urit spre ei.
Dupa ce infulecara maruntele oratanii proaste
Se incepu asediul lupilor de afara asupra celor ascunsi
isi rodeau cozile clinii jigariti de foame
Pina si lupilor le era scirba sa-i manince.
Satul tacea pustiu de oameni si parca parasit Soarele drept intepa blana lupilor suri Se auzea miriit ca de lupi prin case in urma, lupii se tirira in paduri.
Sleiti ciinii riciira la praguri de usi. Usile scirtiira bolnave-n titini, Un miros de lupi se rostogoli dinauntru, Niste umbre tirite se repezira spre ciini.
|