Si sa cantam. Ca sabia arcusul
Din gemete sa-1 tragem, din cucuta,
in pasi de hora proslavind urcusul
Spre culmea ca o muma-a spaimei, muta.
Si saraciei lustru-i dam cu plusul,
Ca mortu-n papusoi sa nu mai puta.
Vataful, responsabil cu calutul,
Vegheaza ceata, rezemat de bata.
Cand poticnirile inseamna-avant,
Cand cel mai rau inseamna cel mai sfant,
Descumpanit strang pana si transpir
La gandul ca degeaba ma mai mir
Si ca acest nenorocit cuvant
E inca un adaos la delir.