De cum am gustat din acel lichid,
Am si devenit autocefal,
Ca biserica de rasarit,
Cu multele-i turle de vis opal.
Fermecat in maini tineam sipul,
Plin ochi de vrajitele picaturi,
In fiecare picatura-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicaturi.
Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Cautata de toate povestile laolalta.
Ba e moarta - mi-a spus o ciocarlie -,
Apa moarta, luata din balta.
Atunci, cum se face ca are efect?
Am intrebat firoscoasa de ciocarlie.
- Aceeasi apa ce palpita in piept,
Pentru unii e moarta, pentru altii e vie.