Leul sta cu gura cascata
Si asteapta ori, sa-mi bag capul,
Ori sa-i dau o poezie.
Nu le mai dau poezii,
Dobitoacelor acestea sinistre,
Cu inima de piatra,
Ca le-nghit pe nerasuflate,
Pe nemestecate.
Mai bine imi var capul?
Dar, oare o fi bine?
Mai bine o poezie, decat sa-mi var capul
Mai bine o poezie.
Lumea trece si furiseaza cate-o scrisoare
Se uita in jur
Daca n-a observat cineva,
Ca ucigasul cand da otrava.
Fatit, eu stau indelung
Si-i var in gura poezii,
Una dupa alta,
Parele mele contra mea
Apoi contemplu de la distanta
Puntea suspinelor
Si canalul, pe unde va trece
Inevitabila galera.