Avem si noi ernanatii,
Dar n-am asezat deasupra oracole.
Nu le-am incins, ca alte natii,
Cu nari de bici si tentacule.
Ce povesti ne-ar fi inflorit pe guri
Duhoarea adancului in coma!
Neutilizate, mandrele crapaturi
Si-au risipit atata mister si aroma.
Puteam dibui preotese celebre,
Mai sibiline si mai oculte.
Numai sani, solduri, fara vertebre,
Care pe barbari indelung sa-i insulte.
Ca un alt Delfi, pe-o gura de put,
Acoperit frumos cu o scoarta,
Noi am fi pus, sfinte Preput,
Istoria lumii intr-o alta balanta.
Ne-am multumit s-avem cuget curat,
Dispretuind ghicitul, bolboroseala,
Dar gazele au emanat, au emanat.
Si ce adanc a lucrat aiureala.