Fetitei ii rasarise sanii
Pe neasteptate.
Credea ca s-a lovit cumva,
Ca sunt doua umflaturi,
Doua cucuie
Si tot astepta sa dea inapoi.
Dar sanii cresteau, cresteau
Si fetita impreuna cu ei,
La umbra lor parfumata,
Ajungand fata mare,
Si, intelegand, pana la urma,
Ca nimic nu mai da inapoi
Odata ce-a apucat sa dea inainte
|