Femeie cu sanii degeaba, Ce frumos mergea treaba. Cand nenascuti eram si tu si eu Si ne imbratisam prin Dumnezeu!
Si nu faceam nimic propriu-zis Decat o dragoste in vis, Polenul scuturat de pe o stea Fecunda pleoapa ta, pleoapa mea.
Era o adancime intr-un mal
Spre care-notau pesti din ideal
Si magulindu-ne cu cate-un solz pe amandoi
infiorau glastrele de-apoi.
Si-acum ne-am pomenit in biata luntre Ce ne-a adus pe mare si pe munte Din multe vieti ne-a strans aici, pios, Femeie, cu sanii de folos.
|