Eu n-am vazut niciodata
Portretul lui Hegel,
Mi-a lipsit momentan
De pe toate cartile.
Am auzit insa ca exista
La un anticariat.
Nu prea departe de-aici,
O fotografie de-a lui, infatisandu-1
In clipa cand trece
Peste toate sistemele filozofice,
Ca viermele de matase
Pe frunzele de dud.
Trebuie sa fie ceva neobisnuit si frumos,
Electric.
Ceva ca omul.
Intr-o zi o sa-mi fac timp.
Ma voi repezi pana-acolo
Si, rugand toate cuvintele
Sa ma lase singur cu Hegel,
Il voi privi tacut
Cateva minute.