Intr-o incapere ca toate celelalte,
Amenajata cu plafon zdravan,
Ne intrecem la sarituri in inaltime.
Stim precis
Ca nu poate sari nimeni
Mai sus decat tavanul
Sa fie si Dumnezeu.
Asta din cauza gravitatiei
Care ne trage mereu in jos,
Inca din cele mai vechi timpuri.
Dar continuam
Cu o indarjire diavoleasca
Pentru ca nu putem sta altfel
Cand avem in noi geniul inaltimii,
Ca pestii zburatori
Dorul aripilor adevarate
Zi si noapte continuam
In plafonul nostru scund.
Cel mai sprinten,
Care are muschii cei mai oteliti, mai dresati
Si stapaneste cel mai bine
Legile avantului
Ia si cele mai multe pocnituri in cap.
|