Asa cum stai,
Dreapta,
Cu bratele moi
Pe pantecul plin,
Pari o veche sotie de voievod
Tinandu-si ctitoria.
Si parca-aud un glas
Venind de dincolo
De disparitia materiei:
'Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfant
Copil,
Intru vesnica pomenire
A acestui soare
Si-a acestui pamant'.