Cum dracii dorm cu capetele-n smoala,
Cu labele pe muchii de cazan,
Si unghii lungi, in crestere domoala,
Din iad afara ies ca din margean,
Ma simt iar intepat de patimi surde,
Luat pe sus de oarbe nazuinti.
Din intuneric, visele, sa zburde
In carnea mea, din iad, sosesc fierbinti.
Mai alba decat florile de leandru
Tu intarati iar trupu-mi - si prin cerc
De foc faci sufletu-mi, sarind, puiandru,
Ca incercandu-ma sa te incerc
Si sa ascut pe buzele-ti subtiri
Razmerita-mi de coase si simtiri.