- Iti voi dovedi ca toate tablourile sunt false Spuse specialistul, scotandu-si lupa Pe care tocmai o primise cadou Din planeta Marte.
Colectionarul zambi, il amuza ideea,
Panzele lui devenisera etalon
Pentru identificarea maestrilor din toata lumea,
Cheltuise pe ele averea catorva generatii
inainte si inapoi.
- Sa incepem de la dreapta spre stanga, Priveste acest Tizian !
intr-adevar, in lupa se vede stangacia executiei, Tabloid fusese pictat de un elev fara talent, intr-o ora de desen.
- in fundul sufletului ma rodea un fel de indoiala In privinta lui, soptii galben colectionarul.
Dar acel Rafael, pe care-l studiezi acum, Daca e o copie,
insasi mana lui Dumnezeu a facut-o, ha, ha, ha !
- Priveste, si cercetatorul care n-avea chef de gluma, ii arata numarul de serie inregistrat in pupilele madonei.
Pe la mijlocul salii nici n-apuca sa indrepte
Lupa spre ele
Si tablourile cadeau singure.
In fata ultimei panze, Rembrandt milionarul ! -
colectionarul Isi duse mana la inima si cazand Din gura lui zburara lilieci.
Specialistul colinda apoi prin multe muzee Pe care le umplu de ridicol.
Nici macar ramele nu erau veritabile, Lupa neinduplecata scotea la iveala Lucrari groaznice.
Toti marii maestri fusesera ucisi,
Dupa primele trasaturi de penel,
Si ucigasii le furasera numele,
Pictasera in continuare cu uleiurile lor,
Moarte si ele,
O data cu sangele cel adevarat.
Asa se golira galeriile,
Achizitorii nepriceputi infundara puscariile.
in urma omului cu lupa se intindea un pustiu de moarte
Si el era tot mai trist.
O data, ii veni in gand
Sa indrepte lupa spre strada pe care mergea Si observa cu mahnire ca era falsa. Strada adevarata se afla mult mai incolo.
Privii orasul - era fals, copacii falsi, Si incepu sa planga.
Plangand cu hohote si tremurand tot,
in afara mainii care tinea teribilul instrument
El o porni foarte batran inainte, Continuand sa desfiinteze lumea.
|