Don juan

Dupa ce le-a mancat tone de ruj,
Femeile,
Inselate in asteptarile lor cele mai sfinte,
Au gait mijlocul sa se razbune
Pe Don Juan.

In fiecare dimineata,
In fata oglinzii,
Dupa ce isi creioneaza sprancenele,
Isi fac buzele
Cu soricioaica,
Pun soricioaica in par,
Pe umerii albi, in ochi, pe ganduri,
Pe sani,
Si asteapta.

Ies albe in balcoane,
Il cauta prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parca de-o presimtire
S-a facut soarece de biblioteca.

Nu mai mangaie decat editii rare,
Cel mult broaste,
Nici una legata in piele,
Decat parfumul budoarelor,
Praful de pe antici
I se pare mult mai rafinat.

Iar ele il asteapta.
Otravite-n cele cinci simturi - asteapta,
Si daca Don Juan si-ar ridica ochii
De pe noua lui pasiune,
Ar vedea-n fereastra bibliotecii
Cum zilnic este inmormantat cate un sot iubitor,
Mort la datorie,
In timp ce-si saruta sotia
Din greseala.

*

O femeie
Se urca-ntr-un pom
Si barbatul ii tine cu amandoua mainile
Scara.

O pasare zboara
Pe cer
Si un copil ii tine
Aerul.

O stea rasare
Pe cer
Si pamantul
Ii tine cerul.