Mama, intaia zapada
Incepe deasupra-ti sa cada,
Asculti inspicarea de vant,
Ascunsa-ntr-un singur cuvant.
Pamantul intreg se destrama
El trece si dincolo, mama?
Materia unde se duce
Din locul c-o floare de cruce?
Urmeaza mai greu, dupa greu?
Se moare si-acolo mereu?
Si cine mai plange aceste
Noi morti fara boli, fara veste?
Tu toate voiai sa le stii,
Izvor pentru verbul a fi
¬Tu care nascut-ai in chin,
Aceasta ninsoare ti-o-nchin,
Sfintind cu prohod de nameti
Prea multele tale peceti.