Iar trandafirul a rodit maces,
In geamul meu, in ziua de armindeni.
De jalea care este pretutindeni
Copacii mor si florile dau gres.
Si pasarile care-si iau adio
Ne lasa, triste-n cuib, un ou de lemn.
Vom intelege-al speciilor semn?
O umbra mare luna va cloci-o.
E umbra ce-o lasam in spatii vaste,
Mantie neagra-a sufletului gol.
Din somn, ca dintr-un lung cosmar, ma scol,
Planton nauc la marile dezastre.
Si cand deschid fereastra sa respir,
Vad floarea de maces in trandafir.