Mereu se face plinul printr-o gura
Ce casca pentru cea din urma oara,
Mereu se varsa-n cer o picatura
De suflet, picatura necesara.
Si tu te plimbi in lume, ca un vas,
Ce tremura-ntr-o mana de copil
Si stii: de stropul care-a mai ramas
Atarna echilibrul ei fragil
O, Doamne! din aceasta fuga-a mea
Si-aceasta piedica ce-o pune clipa,
Sa se aprinda-atunci cand voi cadea,
Un mic izvor de adapat aripa.