Tin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regretabila confuzie.
Au trecut peste mine
Masini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Si tot felul de picioare.
Am simtit soarele pana la osii,
Si luna
Pe la miezul noptii.
Norii ma apasa cu umbra lor,
De evenimente grele
Si importante
Am facut bataturi.
Si cu toate ca-mi suport
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit,
Cateodata ma pomenesc urland:
Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!
|